Mâncatul păcatelor şi extracţia spirituală

 

Dr. Stanley Krippner, profesor de psihologie la Institutul Saybrook şi autorul cărţii Realms of Healing, conchide în urma studiului asupra vindecării tradiţionale, că puterea gândurilor noastre – fie ele pozitive sau negative – are un efect profund asupra sănătăţii. Atunci când acceptăm emanaţiile paranormale ale altora, le prindem negativitatea şi – crucial – permitem negativităţii lor să fie absorbite de noi, ajungem să fim de acord cu inamicii noştri, ne deschidem către boală.

 

Aceasta este filosofia de bază a mâncatului de păcate. În vechea tradiţie celtică, un păcat este văzut ca o greutate asupra sufletului, care îl face să sufere pe păcătos cât timp este viu, şi îl va ţine legat de pământ când moare. Păcatul este o forţă puternică ce ne împinge spre boală, dar cunoaşterea faptului că am greşit este cea care creează slăbiciunea în sufletele noastre. Ruşinea şi vinovăţia pe care le ducem cu noi sunt intruziunea spirituală. Această noţiune a păcatului ca intruziune este cunoscută şamanilor din Tuva, care se referă la păcat cu denumirea buk – o boală ce rezultă din acţiunile noastre rele faţă de alte persoane sau forme de viaţă.

 

Şamaniţa tuvană Christina Harley-Salvennenon dă exemplu a doi băieţi, pacienţi de-ai ei, care într-o zi s-au lăsat duşi de val în timp ce se jucau şi au castrat un câine. Când şi-au dat seama ce au făcut, au fugit acasă, şocaţi. Amândoi s-au îmbolnăvit pe loc, unul dintre simptome fiind inflamarea testiculelor.  Recunoscând boala lor a fi buk, Christina le-a cerut să-i spună ce au făcut. Copiii fiind copleşiţi de vina purtată, au refuzat să mărturisească. Dacă ar fi făcut-o, ar fi eliberat presiunea dureroasă din trupurile lor şi ar fi dat şamanului o informaţie pentru vindecare, dar ei n-au putut să o facă. Amândoi au murit.

 

Extracţia spiritului (îndepărtarea intruziunilor) era uneori făcută de către mâncătorul de păcate celtic prin înţeparea cu urzici a corpului pacientului, dând atenţie specială colţurilor şi unghiurilor – spatele genunchilor, coatele, ceafa şi abdomenul – unde tind intruziunile să se ascundă. Ţepii urzicilor încălzesc pielea şi trag intruziunea la suprafaţă, într-un mod similar băilor de foc din Haiti. De acolo, intruziunea este spălată cu o baie rece conţinând ierburi răcoritoare şi liniştitoare ca muşeţelul, lavanda, menta, trandafirii.

 

Acestea fiind făcute, pacientului i se aminteşte că este nevoie să repare greşeala faţă de acea persoană, altminteri vinovăţia – şi deci intruziunea – se poate foarte bine întoarce.

O tradiţie simplă care a supravieţuit ca modalitate de răscumpărare a unor păcate – minore, bineînţeles – este trimiterea unor buchete de flori.

* Filosofia mâncatului păcatelor este în multe feluri în concordanţă cu experienţa haitiană. Mayan Deren scrie, de exemplu, că acţiunile terapautice pot fi executate de preot, dar trebuie duse la capăt în mare proporţie de pacientul însuşi sub ghidarea preotului. Pacientul trebuie să-şi rezolve singur problemele cu loa ( o altă scriere a cuvântului haitian Lwa: spirite.) Altfel spus, pacientul se tratează singur, ceea ce îi va îmbunătăţi mult starea de spirit. Aproape inevitabil, indiferent cât de bolnavă este, persoana trebuie să ia parte la ritualurile legate de tratamentul său. 

 

Sursa: Shaman - Spiritul Plantelor: Căile Străvechi de vindecare a Sufletului, Autori: Ross Heaven & Howard G. Charing, Editua Elena Francisc Publishing, Bucureşti, 2007, pag. 121

Va urma