MAGIA SIMPATETICA

Similarul produce similar, toate lucrurile sunt conectate 

 

 

Principiile magiei, care operează în lumea şamanică şi au fost identificate de Sir James Frazer în cartea sa, Creanga de Aur, prezintă şi ele interes aici. Frazer nu a fost un fan al ceea ce el numea "magie primitivă...arta bastardă",  dar  i-a înţeles conceptele.

Dacă analizăm principiile gîndirii pe care se bazează magia, vom găsi că ele se reduc la două: primul este că similarul produce similar... iar al doilea, că lucrurile care au fost cândva în contact unul cu altul continuă să se influenţeze la distanţă, după ce contactul fizic a fost întrerupt. 

Ambele ramuri ale magiei pot fi uşor înţelese sub numele general de Magie Simpatetică, deoarece ambele presupun că lucrurile se influenţează reciproc la distanţă, printr-o simpatie secretă, impulsul fiind transmis dintr-o parte  în cealaltă prin ceea ce putem concepe ca fiind un eter invizibil, care nu e diferit de cel postulat de ştiinţa modernă pentru explicarea unor fenomene similare, precum modul în care lucrurile se pot afecta fizic reciproc  printr-un spaţiu ce pare a fi gol.

Ideea din spatele "magiei simpatetice", pe care Frazer le-a observat la numeroase culturi, inclusiv a noastră, este în primul rând aceea că, dacă o plantă arată precum ceea ce va fi tratat, atunci ea va fi eficientă în tratament. Jergon sacha e doar un exemplu. Mai există o plantă amazoniană despre care se crede că este eficientă în cazurile  de  răpiri de către sirene, care, de exemplu, pot lua forma delfinilor roz, răpindu-i pe cei neatenţi în ţara morţilor de sub valuri. Faptul că planta protejează împotriva unor astfel de răpiri este evident din aspectul său: e roz şi creşte drept, precum un delfin care sare din mare.

În Haiti, acest principiu este, de asemenea, cunoscut şi folosit. De exemplu, în lucrările magice de "legare" (adică făcute pentru a lega pe cineva de o persoană sau pentru a-l reţine împotriva voinţei sale), se folosesc liane, plante agăţătoare cu care se prinde o reprezentare a "legatului" de un obiect, de exemplu, o piatră. Sunt folosiţi cârceii, pentru că ei se încolăcesc în mod natural în jurul unui suport (de exemplu un copac), iar puterea ataşării creşte pe măsură ce trece timpul.

Observaţia lui Frazer că există o "simpatie secretă" în natură sugerează încă un principiu şamanic: că fiecare plantă nu doar se reprezintă pe sine şi calităţile sale, ci şi întreaga sa specie. Astfel, un câmp de lavandă nu e doar un câmp, ci toate câmpurile, indicând totalitatea lumii naturale. Un şaman care îşi face lavanda aliat este, prin urmare, în contact atât cu planta cât şi cu însuşi sufletul naturii şi cu fiecare plantă ce este sau a fost vreodată acolo. 

Primul pas al fiecărui şaman e, aşadar, să ia legătura cu principalul său aliat-plantă, care devine o punka (cuvânt Quechacare, ce înseamnă uşă) către lumea spiritelor plantelor, după cum spun şamanii Amazoniei. Exerciţiile următoare vă vor arăta cum să contactati un aliat propriu.

Sursa: Şaman Spiritul plantelor / Căile străvechi de vindecare a sufletului, Autori: Ross Heaven & Howard G. Charing, Editura Elena Francisc Publishing, 2007, pag. 34