Puterea Lunii

Tratamente prin similitudine: homeopatia şi terapia florală Bach

 

"Ce-am făcut ca să am parte de asta? De ce întotdeauna EU? De ce sunt mereu înconjurat de falşi prieteni? De ce mă angajez tot timpul în astfel de poveşti? De ce ajung mereu să cunosc numai pe cine nu trebuie? De ce sunt permanent exploatat?"

Sunt întrebări pe care ni le punem adesea când soarta ne dă câte o palmă, sub forma unui accident,  a unei boli severe sau a unei pierderi importante. Poate nu vă vine a crede, dar răspunsul la toate aceste întrebări este identic cu cel de la următoarea întrebare: "Cum funcţionează homeopatia? Ce se întâmplă în trupul meu dacă folosesc terapia florală Bach?"

Homeopatia şi terpia florală Bach sunt tehnici extrem de vechi , ele nu există doar de când au fost redescoperite de către oameni al căror nume s-a legat de ele. "Cui pe cui se scoate" e un adevăr pe care mulţi oameni îl cunosc, fără însă a şti că e vorba de homeopatie.

Folosirea negrului de sub unghii ca remediu curativ sau tonic, frecarea cu salivă pe pleoape, genunchi sau răni minore, aplicarea propriei urine pe erupţii cutanate sau consumarea ei, arderea sau opărirea arsurilor minore a doua oară cu scopul de a produce o vindecare instantanee, fără cicatrici – toate acestea şi multe altele sunt folosite cu succes de secole.

În mod asemănător, terapia florală Bach pentru anumite boli sau ca tonic general e cunoscută de multă vreme: indienii Navajo din America de Nord înmuiau florile într-un vas cu apă (fără a rupe planta), după care le expuneau o vreme la soare şi apoi beau apa, cu acelaşi scop ca şi cel pe care îl cunoaştem noi astăzi.

Poate că vom reuşi în această scurtă secţiune să facem ca scopul şi marea valoare a metodelor homeopatice de tratament să vă convingă şi să vă devină accesibile şi, în acelaşi timp, să dezvăluim o conexiune care vă va dezlega secretul semnificaţiei unui mare număr de evenimente aparent legate de şansă care s-au petrecut în viaţa dvs.

Cel mai onest şi mai precis concept din limbajul nostru menit să descrie ghinioanele, accidentele nefericite şi circustanţele stressante ar fi dat de cuvântul "încercare".

Există într-adevăr un motiv pentru care ne aflăm în acelaţi gen de situaţii dificile, pentru care trebuie mereu să rezolvăm acelaşi gen de probleme: nu ne-am gândit şi nu ne-am învăţat lecţia pe care ne-o oferă orice ghinion aparent. Putem fi siguri că va trebui să îndurăm în mod repetat aceeaşi experienţă pănă ce fie ne dăm seama de înţelesul ei, fie murim.

Aşa e viaţa. "Nimic nou sub soare". Noi nu trăim într-un proces continuu de învăţare, ci de deschidere. Nu învăţăm prin "dobândire" de cunoştinţe, ci prin deschiderea noastră la realităţi care există de când lumea. Nu există nimic în Univers care să nu existe şi în noi. Aşadar ce lucru nou am mai putea afla pe care să nu-l fi ştiut deja? Răspunsul constă în ridicarea vălului care ascunde propriile nostre cunoştinţe.

Numai când pot accepta necondiţionat şi pot învăţa să iubesc tot ce îmi oferă viaţa - fiecare experienţă, eveniment, amărăciune şi circumstanţă fericită - voi putea face următorul pas. Orice eveniment petrecut cheamă la petrecerea unui eveniment asemănător. Iar un eveniment trecut poate fi depăşit numai printr-un eveniment asemănător. Voi continua să fac aceeaşi greşeală până ce greşeala s-a "vindecat" - prin acceptarea ei, prin recunoaşterea adevărului.

Voi continua să fiu mânios şi furios pe anumite evenimente, persoane şi lucruri, câtă vreme le percep ca pe ceva străin, care nu-mi aparţine, ceva care nu e ca mine. Abia când voi recunoaşte că eu sunt cel care se războieşte şi persecută voi fi în stare să mă detaşez de situaţie şi să-mi văd de drum.

Proverbialul "vecin rău" va continua să fie rău până când îl voi accepta aşa cum e -până când voi descoperi "vecinul rău" în mine însumi. Până când voi recunoaşte că eu sunt la fel ca el. Dacă, după ce îmi fac analiza introspectivă, îi deschid uşa vecinului sau i-o trântesc definitiv în nas, e o chestiune ce ţine de instinctul persoanal şi nu de moralitate.

Mânia provocată de impresia că sunt exploatat e un sentiment pe care voi continua să îl simt, iar oamenii vor continua să profite de mine câtă vreme eu sunt, în sinea mea, un exploatator - cu speranţa că într-o bună zi s-ar putea dovedi că e util să mă las folosit. Voi înceta să fiu exploatat doar când voi da peste exploatatorul din mine.

Ceva din mine mă îndeamnă repetat să trec prin aceleaşi experienţe, deoarece chiar eu provoc apariţia lor - prin imaginea oglindită în mine a ceea ce mă înfruntă, aparent din întâmplare, în lumea exterioară. Dacă mă văd victimă, voi invita toţi prădătorii să mă atace; dacă sunt un prădător, voi întâlni mereu victime. În oricare dintre cazuri, fiecare parte nu se schimbă până ce eu nu mă recunosc  în persoana din faţa mea.

Dacă accept necondiţionat ceva străin, ceva deranjant în interiorul meu - un partener care dezamăgeşte, o greşeală care se repetă şi iau acest ceva ca fiind al meu, atunci pot reacţiona cu întreaga mea fiinţă la această informaţie, mă pot recunoaşte în acel străin, iar cu ajutorul acestei informaţii clare despre mine îmi pot dezvolta instinctele şi pot face ceea ce trebuie, şi anume să-mi iau la revedere de la o lecţie şi să fac loc următoarei.

Secretul vindecării constă întotdeauna în acceptare necondiţionată şi receptivitate, în cedarea faţă de ceea ce e presupus străin, rău sau diferit. Constă în imaginea clară că tot ceea ce este bizar, respingător şi deranjant în viaţă mă reprezintă chiar pe mine. Când voi descoperi echivalentul din mine a ceea ce e străin şi "rău" în lume, atunci acel lucru nu-mi va mai fi străin. Abia atunci se poate petrece o transformare, o vindecare. Câtă vreme lupt împotriva bizarului, bizarul rămâne neschimbat şi luptă împotriva mea. Când îl voi accepta şi mă voi deschide către el, va deveni parte din mine şi va fi rezolvat prin înţelegere. Înţelegerea e singura care îmi poate da toate armele ca să-mi rezolv integral problemele pe care le am.

 

Aşa funcţionează vaccinarea, homeopatia, viaţa şi dragostea.

Prin vacccinare, corpul acceptă agenţi patogeni inactivaţi, reacţionează la informaţiile clare conţinute de ei şi capătă astfel şansa de a lupta mai eficient cu boala (din nefericire prea rar ca să justifice campaniile de vaccincare obligatorie).

Remediile homeopatice, terapia florală Bach, autohematoterapia şi informaţiile conţinute de toate acestea sunt absorbite necondiţionat de corp, care reacţionează la ele şi e capabil, datorită acestor informaţii şi a mobilizării întregii lor energii, să învingă boala.

Remediile homeopatice funcţionează precum o muzică înregistrată transmisă la radio: orchestra nu se vede, instrumentele sunt demult în cutiile lor sau aruncate la gunoi, iar componenta fizică, materială, lipseşte. Cu toate astea, efectul informaţiei primite prin difuzor asupra sufletului dvs. e acelaşi: vă face fericit. Asta, în ciuda faptului că, aparent, acolo nu există nimic, nici măcar un atom din orchestra care a interpretat bucata muzicală. La fel, într-un remediu homeopatic, nu există "nimic"  - nimic care să poată fi măsurat sau cântărit, în afară de informaţie. Oare când vom învăţa că fericirea e cea care ne face şi ne menţine sănătoşi, şi nu instrumentul muzical sau muzicantul, nu medicamentul, nu elementul material tangibil?

Iar, dacă un remediu nu ajută, acceptaţi asta pur şi simplu ca pe voinţa destinului în loc să condamnaţi metoda, terapeutul sau pe dvs. înşivă.

Temporizarea corectă în homeoterapie: toate remediile şi metodele cu scop de dezintoxicare şi eliminare a răului au mai mult succes când luna descreşte; toate remediile destinate clădirii şi întăririi sunt mai eficace când luna creşte.

Cele mai favorabile zile pentru a lua pilule sunt lunea şi vinerea.
 

Autohematoterapiile ar trebui efectuate în zile de pământ (Taur, Fecioară, Capricorn). Luna în creştere măreşte efectul, căci trupul atunci este mai receptiv la informaţii. Opriţi tratamentul atunci când apar primele efecte. Nu e necesar să efectuaţi întotdeauna procedurile în conformitate cu un model rigid.

Florile sunt permanent folosite pentru întărire generală şi, din acest motiv, ele sunt mai eficace când luna creşte.

Sursa: Puterea Lunii - calea spre o viaţă sănătoasă şi către desăvârşirea spirituală, prin armonia cu natura şi cu ritmurile lunii, Autori: Johanna Paungger, Thomas Poppe, Editura L.V.B. Bucureşti, 1997, pag. 136