Tatăl ceresc a creat numai cu puterea gândului, tot ce vedeţi şi tot ce nu vedeţi. La început a fost cuvântul sau ideea şi Dumnezeu era cuvânt şi cuvântul sau gândirea era la Dumnezeu. La începutul creaţiilor nu a fost decât Dumnezeu, o sferă gânditoare. Prin gândirea Sa, prin imaginaţia gândirii Sale, a făcut treptat lumile, sferele cereşti cu toate podoabele şi frumuseţile lor.
Cum duhul este copilul lui Dumnezeu, având în stare potenţială, de devenire, toate atributele Divinităţii, se înţelege că, în mic, şi omul poate emite idei creatoare de forme fluidice.
Deşi' invizibile ochiului vostru, ideile sunt totuşi materiale, fiind cele mai mari forţe din univers, pentru faptul că nici o altă forţă nu poate crea forma ca ele. Iată pentru ce noi, duhurile, conştiente de valoarea ideilor, nu le putem răspândi oriunde şi oricând, fără să nu ne expunem la asprimea legilor universale.
Ideile noastre nu trebuie să cadă pe orice teren, ci numai în oamenii cu sufletul ridicat din punct de vedere intelectual, dar mai ales moral. Ideea este o fiinţă vie, pentru că se manifestă şi produce efecte. Deşi sunt inteligente, totuşi inteligenţa ideilor este extrem de redusă, iar voinţa lor aproape nulă.
Din această cauză, ideea ia forma voită de emiţător, şi străbate spaţii imense către o anumită ţintă, pentru a produce un anumit efect. Dacă ţinta este un om trupesc, ideea îl va influenţa, se va anina de spiritul omului şi va lucra ca o forţă, făcându-l să execute ceea ce a dorit emiţătorul. Vom dezvolta cu altă ocazie această teză.
Se pare că au început să-şi facă drum şi în lumea voastră cunoştinţele referitoare la puterea gândului. Guvernele unor ţări instituie cenzura presei, temându-se de lansarea unor idei de către cunoscătorii puterii gândului, politicieni fără scrupule, care prin puterea cuvântului lor pot ridica masele omeneşti şi tulbura ordinea stabilită. Presa fiind cenzurată, ei nu vor mai putea semăna idei producătoare de anumite mişcări sociale. Dar cenzură există şi la noi, în plus, ea este veşnică. Dacă duhul îşi permite să spună anumite taine, fără autorizarea prealabilă a superiorilor săi, va fi aspru pedepsit. Pe lângă fiecare duh care comunică cu lumea terestră stă un altul - cenzorul său, un duh superior şi mai experimentat. Cum încearcă să spună ce nu trebuie, cenzorul îl opreşte.
Ideea este o fiinţă-cauză, producătoare de efecte sigure, dacă e trimisă într-un mediu de cultură unde poate să germineze. Ea poate dura multă vreme, plutind prin spaţiu, fără să moară, doar vegetând. Noi, entităţile care venim în contact cu voi, producem idei şi cunoaştem perfect puterea lor. Ideile au anumite forme şi culori, iar prin traiectoria lor, prin propagarea lor sub formă de unde, produc sunete auzite numai de noi. Prin urmare, ideile sunt sonore, colorate, au formă şi se propagă prin spaţiu sub formă de unde.
Fiecare idee este o unitate hieroglifică, un simbol care cere mult timp pentru a fi descifrat şi a i se înţelege conţinutul. Duhul-copil a învăţat greu ideile şi mai ales înţelesul lor. Voi sunteţi fericiţi acum, pentru că cele mai multe idei au forma lor realizată într-un trup sau fiinţă concretă pe suprafaţa pământului. Ziceţi casă, masă, pom etc. şi imediat ştiţi despre ce e vorba, deoarece le-aţi văzut din copilărie. Dar ce greu e să înveţi ideile în mod abstract! Târziu, duhului-copil i s-au creat din eter formele corespunzătoare ideilor, ca să lege noţiunea memorată de forma lor.
De câte ori s-a născut din pântecele mamei sale, omul a trecut - foarte pe scurt - prin fazele copilăriei duhuale. De la naştere şi până pe la trei-patru ani, copilul aude mereu vorbe, idei. Mama i le repetă şi ideile se prind de spiritul său întunecat de peştera în care s-a coborât. Cu ce greutate spune el cele două-trei cuvinte auzite mereu: ma-ma, ta-ta, pa-pa etc. Zi de zi, asimilează idei şi cuprinsul lor intrinsec.
Ideile circulă prin spaţiu. în jurul fiecărei planete circulă ideile omenirii şi ale cetelor îngereşti de pe acea planetă, precum şi ideile-ordin venite de la centrul sistemului respectiv, ori de la Centrul divin. Fiecare planetă îşi are păienjenişul său de idei, potrivit evoluţiei sale şi a entităţilor din jurul ei. Fiecare soare are o altă gamă de idei, în raport cu gradul său evolutiv. Există acum în preajma planetei noastre multe idei, de al căror conţinut omenirea de jos nu are cunoştinţă. Dacă toate ideile ar fi cantonate la fel, pe un singur sistem ori pe o singură planetă, n-ar mai fi nevoie să hoinărim din planetă în planetă şi din sistem în sistem, în lungul şi în latul acestui univers.
Ideile care umplu spaţiile interplanetare, interstelare şi interuniversuri au o singură origine, sunt emanaţii ale Tatălui ceresc, întocmai cum am fost emanaţi noi, duhurile de toate categoriile. Cu alte cuvinte, ideea divină este şi ea o creaţie identică cu mine, duhul.
In afară de aceste idei de origine divină, există şi ideile produse de noi, duhurile de pretutindeni. Ideile noastre sunt imitaţii ale ideilor emise de Tatăl. Ideile, vorbirea Tatălui brăzdează spaţiile infinite ale sferelor create, trec pe lângă voi, dar nu le auziţi. Nu e de mirare, pentru că nici noi nu le percepem.
Ideea divină are o existenţă infinită şi după ce circulă ani şi mii de ani prin toate sferele, se întoarce la divinul ei Emiţător, ca atrasă de un magnet. Ideile duhurilor circulă numai în jurul planetei ori a soarelui unde trăiesc şi durata lor de existenţă este cu mult mai mică.
Sursa: Din Scarlat Demetrescu, "Din tainele vietii si ale universului"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu