Senzația și acțiunea sunt egale și opuse

sursa fotografiei: 
1. http://footage.shutterstock.com/clip-426289-stock-footage-cool-energy-plasma-ball-in-action.html?src=rel/426301:7
2. http://ak5.picdn.net/shutterstock/videos/426289/preview/stock-footage-cool-energy-plasma-ball-in-action.jpg

“Senzația și acțiunea sunt egale și opuse”

Aceasta înseamnă că noi reacționăm la situații în funcție de modul în care le percepem. Acțiunile noastre au tendința de a oglindi percepția noastră și senzația pe care o avem despre ceea ce se întâmplă și despre ceea ce ni se face de către ceilalți.
De exemplu, dacă un individ percepe o insultă, mentală sau fizică, atunci el va tinde să reacționeze insultând, la rândul lui. Sau dacă o persoană simte că este vătămată, ea va dori să rănească în schimb, proporțional cu gradul perceput al prejudiciului propriu. Poate că nu va traduce neapărat într-o acțiune acest sentiment interior, însă acest mod de reacție va fi tendința sa firească.
Opusul acestui fapt este, de asemenea, adevărat. De exemplu, dacă vreți să răniți pe cineva, aceasta înseamnă că, pe undeva, percepeți, în mod conștient sau subconștient, că dumneavoastră înșivă sunteți rănit de cineva. Ca să ducem exemplul la extrem, o persoană care percepe o amenințare serioasă în mediul înconjurător apropiat, până acolo încât simte că ar putea fi ucisă, va răspunde la această amenințare cu moartea fiind pregătită să-i ucidă pe alții. De multe ori, aceasta este situația în cazul persoanelor cu tendințe ucigașe. Ele sunt gata să ia viețile altora, deoarece percepția lor interioară este că tocmai propria lor viață este pe cale de a fi curmată.
Astfel de contrarii previzibile, în senzație și acțiune, pot fi observate în cazul multor persoane. Acest postulat, care statuează că, “senzația și acțiunea sunt egale și opuse”, este extrem de util în procesul de înțelegere a unei alte persoane. Deseori, o persoană dezvăluie doar o latură a acestui echilibru între senzație și acțiune, prin felul în care persoana însăși reacționează la o situație. Folosindu-ne de acest concept, putem deduce modul în care persoana se percepe pe sine însăși  în acea situație. În acest fel, ajungem la o înțelegere mai profundă a modului său personal, specific, de a experimenta viața. Alternativ, individul poate doar să descrie modul în care el își percepe și își simte propria situație, rareori traducând aceste sentimente în acțiuni exterioare. Din nou, putem înțelege modul cum și-ar dori să reacționeze, chiar dacă el se abține de la a face cu adevărat acest lucru.
Senzația și acțiunea sunt două fețe ale aceleiași monede; una este inseparabilă de cealaltă. Atunci când există o senzație, există în mod obligatoriu o tendință către o acțiune egală în direcția opusă. Atunci când există o acțiune sau tendința de a realiza o acțiune, există obligatoriu o senzație egală și de sens contrar.
Ca medic practician, găsesc că acest principiu îmi este de mare ajutor, atunci când îi ascult pe pacienți. Acest principiu mă pătrează vigilent cu privire la ce mă pot aștepta, în cazul în care pacienții folosesc diverse expresii subconștiente. Dacă un  pacient spune: "Îmi vine să ucid pe cineva", automat există alerta senzației lui interioare de a fi "sub amenințarea de a fi ucis". Este probabil că această senzație să fie exprimată prin intermediul viselor, intereselor și hobby-urilor sale. Uneori, se poate chiar ca senzația să fie găsită în problema lui principală (fizică sau mentală). De exempul, persoana se poate exprima "durerea aceasta de gât mă omoară!"
Sursa: Celălalt cântec, descoperirea eu-lui paralel, Rajan Sankaran, editura Minied, 2010, pag. 172
P.S.
Va urma și cel de-al treilea postulat,
„Nu există nimeni și nimic acolo, în exterior, în afară de tine însuți”.