Contrariul oricarui lucru rostit este la fel de adevarat

 

sursa fotografiei: 

1. http://www.thesameprogram.com/TREE-OF-LIFE.html

2. http://www.thesameprogram.com/images/treeoflife.jpg

Cel de-al doilea postulat

“Contrariul oricărui lucru rostit este la fel de adevărat”

Indiferent ce spui și oricând spui, indiferent la ce te referi, opusul este la fel de adevărat!

Acest postulat are legătură cu sensibilitatea. Sensibilitatea este cel mai important lucru care urmează să fie înțeles la orice persoană, iar sensibilitatea întotdeauna indică lucruri opuse. De exemplu, dacă o persoană estre sensibilă la vremea ploioasă, ea va prefera vremea uscată. Dacă este sensibilă la critici, ea va savura laudele. În cazul în care o persoană are sensibilitate puternică la muzică și armonie, ea u va fi capabilă să suporte o muzică disonantă, stridentă, falsă. În schimb, o altă persoană, care nu are ureche muzicală, ar putea să nu fie afectată de ici una dintre acele muzici; ea pur și simpul nu are această sensibilitate.
Atunci când o persoană ridică o problemă în mod spontan, fără să fi fost întrebată în mod direct, acest lucru înseamnă că această problemă este legată, într-un anume fel, de sensibilitatea specifică a acelei persoane. Această sensibilitate poate funcționa în două moduri. Dacă o persoană exprimă o imensă lipsă a siguranței de sine necesare pentru a ține un discurs în fața unui public, aceasta înseamnă că persoana este foarte sensibilă la problema vorbitului în public. Totuși, deși îi lipsește încrederea de a se exprima în public, persoana are, de asemenea, potențialul de a deveni un orator foarte bun, datorită aceleiași sensibilități. Astfel, această sensibilitate a sa  îi produce frică și, în același timp îi oferă posibilitatea în același timp de a deveni un excelent orator. Este adevărat că cea mai mare virtute a noastră conține în ea și semințele celui mai mare viciu al nostru, și viceversa.
Poate vă întrebați cum ar putea lipsa încrederii de a vorbi în public să fie opusul generator al unui mare potențial de bun orator. Ceea ce vreau să spun este că fiecare persoană care spune că nu are încrederea în sine necesară pentru a vorbi în fața unui public își exprimă concomitent, prin rostirea acestor cuvinte și dorința de a fi un bun orator. Ceea ce se află la baza lipsei de încredere în sine și a dorinței de a fi un bun orator de succes este înclinația, afinitatea persoanei în acest sens, sensibilitatea sa la această aptitudine. Prin urmare, toate acestea exprimă sensibilitatea la același domeniu, care este vorbitul în fața unui public: a avea încrederea în sine necesară pentru a fi un bun orator, a avea potențialul de a fi un bun orator, , lipsa de încredere pentru a fi un bun orator sau a avea sentimentul de lipsă a aptitudinii de a fi un bun orator. Fie că este exprimată în termeni pozitivi sau negativi, ceea ce necesită atenție este sensibilitatea persoanei. Odată ce acest concept este înțeles, modul de exprimare a aceastuia contează mai puțin.
Toate contrariile sunt două fețe ale aceleiași monede. Moneda semnifică problema., sensibilitatea în întregimea ei. Frica nu poate exista decât în raport cu opusul său, curajul. Atunci, când un individ spune „mi-e teamă să vorbesc în public”, el vrea să spună, de asemenea, „vreau să vorbesc în public și, dacă se va ivi o șansă, aș putea fi foarte încrezător atunci când aș vorbi în public”.
Să luăm un alt exemplu: o persoană a cărei sensibilitate se învârte în jurul aspectelor morale. Ea spune că este sensibilă la înșelare și la facerea de rău. Ceea ce vrea să spună, în mod evident, este că se simte afectată atunci când alți oameni fac aceste lucruri și că ea însăși nu le va face. Totuși, aceste cuvinte mai pot însemna și că însăși persoana în cauză este capabilă să înșele și să facă rău, adică exact acele lucruri împotriva cărora ea se pronunță. Ea este în măsură să vorbească despre aceste probleme tocmai pentru că o astfel de sensibilitate există în interiorul ființei sale. Astfel încât, sensibilitatea poate întotdeauna să funcționeze întotdeauna în ambele direcții. În consecință, în ceea ce privește sensibilitatea, „Contrariul oricărui lucru rostit este la fel de adevărat”.

Acest postulat merge mână în mână cu primul postulat: „Senzația și acțiunea sunt egale și de sens contrar.” Deci, persoana care afirmă „sunt sensibilă la anumite probleme” este, de asemenea, persoana care este capabilă să facă ea însăși acele lucruri. Într-un context mai larg, atunci când o persoană vorbește despre ceva anume, simpla necesitate de a accentua tema respectivă poate exista numai pe fondul opusului acelei teme. Dacă un obiect este de culoare albă, nu va fi vizibil pe un fundal alb, ci poate fi văzut numai pe un fundal negru. În același mod, dragostea este evientă la maximum atunci când este expusă pe fundalul urii, iar frumusețea în comparație cu opusul său, urâțenia.
Astfel, președintele unei anumite țări, care susține cu tărie: „Economia țării noastre merge foarte bine” sau „Relațiile noastre cu țările vecine sunt foarte bune”, s-ar putea să trădeze faptul că adevărul este, în realitate, exact contrariul acestei afirmații. Atunci  când un lucru este foarte evident și nu există în varianta opusă, contrară, de obicei nici măcar nu este rostit.  Pur și simplu nu este nevoie să se facă referire la acesta.
Este aceeași poveste oricare ar fi situația. Atunci când o persoană pune accentul pe pace, violența trebuie că este, de asemenea, o problemă pentru el. Atunci când o persoană vorbește despre calitățile sale, se laudă cât este de curajoasă, acest lucru înseamnă că ea este, de asemenea, fricoasă. Această frică, groază, va fi exprimată în mod subconșient, prin intermediul viselor sale, hobby-urilor, al amintirilor din copilărie, etc. Dacă un om afirmă că nu îi este deloc frică de moarte, acest lucru înseamnă că, mai mult ca sigur, îi este frică. Ori de câte ori cineva neagă un lucru, într-o manieră înverșunată și spontană, opusul acelui lucru este la fel de adevărat și întotdeauna adevărat. Atunci când contrariul său nu este adevărat, de obicei un lucru nu este accentuat deloc.
Așadar, cel de-al doilea postulat merge  mână în mână cu primul.

Sursa: Celălalt cântec, descoperirea eu-lui paralel, Rajan Sankaran, editura Minied, 2010, pag. 174

P.S.
Vor urma și celelalte 2 postulate:

“Senzația și acțiunea sunt egale și opuse”.

„Nu există nimeni și nimic acolo, în exterior, în afară de tine însuți”.