Contrariul oricarui lucru rostit este la fel de adevarat

 

sursa fotografiei: 

1. http://www.thesameprogram.com/TREE-OF-LIFE.html

2. http://www.thesameprogram.com/images/treeoflife.jpg

Cel de-al doilea postulat

“Contrariul oricărui lucru rostit este la fel de adevărat”

Indiferent ce spui și oricând spui, indiferent la ce te referi, opusul este la fel de adevărat!

Acest postulat are legătură cu sensibilitatea. Sensibilitatea este cel mai important lucru care urmează să fie înțeles la orice persoană, iar sensibilitatea întotdeauna indică lucruri opuse. De exemplu, dacă o persoană estre sensibilă la vremea ploioasă, ea va prefera vremea uscată. Dacă este sensibilă la critici, ea va savura laudele. În cazul în care o persoană are sensibilitate puternică la muzică și armonie, ea u va fi capabilă să suporte o muzică disonantă, stridentă, falsă. În schimb, o altă persoană, care nu are ureche muzicală, ar putea să nu fie afectată de ici una dintre acele muzici; ea pur și simpul nu are această sensibilitate.
Atunci când o persoană ridică o problemă în mod spontan, fără să fi fost întrebată în mod direct, acest lucru înseamnă că această problemă este legată, într-un anume fel, de sensibilitatea specifică a acelei persoane. Această sensibilitate poate funcționa în două moduri. Dacă o persoană exprimă o imensă lipsă a siguranței de sine necesare pentru a ține un discurs în fața unui public, aceasta înseamnă că persoana este foarte sensibilă la problema vorbitului în public. Totuși, deși îi lipsește încrederea de a se exprima în public, persoana are, de asemenea, potențialul de a deveni un orator foarte bun, datorită aceleiași sensibilități. Astfel, această sensibilitate a sa  îi produce frică și, în același timp îi oferă posibilitatea în același timp de a deveni un excelent orator. Este adevărat că cea mai mare virtute a noastră conține în ea și semințele celui mai mare viciu al nostru, și viceversa.
Poate vă întrebați cum ar putea lipsa încrederii de a vorbi în public să fie opusul generator al unui mare potențial de bun orator. Ceea ce vreau să spun este că fiecare persoană care spune că nu are încrederea în sine necesară pentru a vorbi în fața unui public își exprimă concomitent, prin rostirea acestor cuvinte și dorința de a fi un bun orator. Ceea ce se află la baza lipsei de încredere în sine și a dorinței de a fi un bun orator de succes este înclinația, afinitatea persoanei în acest sens, sensibilitatea sa la această aptitudine. Prin urmare, toate acestea exprimă sensibilitatea la același domeniu, care este vorbitul în fața unui public: a avea încrederea în sine necesară pentru a fi un bun orator, a avea potențialul de a fi un bun orator, , lipsa de încredere pentru a fi un bun orator sau a avea sentimentul de lipsă a aptitudinii de a fi un bun orator. Fie că este exprimată în termeni pozitivi sau negativi, ceea ce necesită atenție este sensibilitatea persoanei. Odată ce acest concept este înțeles, modul de exprimare a aceastuia contează mai puțin.
Toate contrariile sunt două fețe ale aceleiași monede. Moneda semnifică problema., sensibilitatea în întregimea ei. Frica nu poate exista decât în raport cu opusul său, curajul. Atunci, când un individ spune „mi-e teamă să vorbesc în public”, el vrea să spună, de asemenea, „vreau să vorbesc în public și, dacă se va ivi o șansă, aș putea fi foarte încrezător atunci când aș vorbi în public”.
Să luăm un alt exemplu: o persoană a cărei sensibilitate se învârte în jurul aspectelor morale. Ea spune că este sensibilă la înșelare și la facerea de rău. Ceea ce vrea să spună, în mod evident, este că se simte afectată atunci când alți oameni fac aceste lucruri și că ea însăși nu le va face. Totuși, aceste cuvinte mai pot însemna și că însăși persoana în cauză este capabilă să înșele și să facă rău, adică exact acele lucruri împotriva cărora ea se pronunță. Ea este în măsură să vorbească despre aceste probleme tocmai pentru că o astfel de sensibilitate există în interiorul ființei sale. Astfel încât, sensibilitatea poate întotdeauna să funcționeze întotdeauna în ambele direcții. În consecință, în ceea ce privește sensibilitatea, „Contrariul oricărui lucru rostit este la fel de adevărat”.

Acest postulat merge mână în mână cu primul postulat: „Senzația și acțiunea sunt egale și de sens contrar.” Deci, persoana care afirmă „sunt sensibilă la anumite probleme” este, de asemenea, persoana care este capabilă să facă ea însăși acele lucruri. Într-un context mai larg, atunci când o persoană vorbește despre ceva anume, simpla necesitate de a accentua tema respectivă poate exista numai pe fondul opusului acelei teme. Dacă un obiect este de culoare albă, nu va fi vizibil pe un fundal alb, ci poate fi văzut numai pe un fundal negru. În același mod, dragostea este evientă la maximum atunci când este expusă pe fundalul urii, iar frumusețea în comparație cu opusul său, urâțenia.
Astfel, președintele unei anumite țări, care susține cu tărie: „Economia țării noastre merge foarte bine” sau „Relațiile noastre cu țările vecine sunt foarte bune”, s-ar putea să trădeze faptul că adevărul este, în realitate, exact contrariul acestei afirmații. Atunci  când un lucru este foarte evident și nu există în varianta opusă, contrară, de obicei nici măcar nu este rostit.  Pur și simplu nu este nevoie să se facă referire la acesta.
Este aceeași poveste oricare ar fi situația. Atunci când o persoană pune accentul pe pace, violența trebuie că este, de asemenea, o problemă pentru el. Atunci când o persoană vorbește despre calitățile sale, se laudă cât este de curajoasă, acest lucru înseamnă că ea este, de asemenea, fricoasă. Această frică, groază, va fi exprimată în mod subconșient, prin intermediul viselor sale, hobby-urilor, al amintirilor din copilărie, etc. Dacă un om afirmă că nu îi este deloc frică de moarte, acest lucru înseamnă că, mai mult ca sigur, îi este frică. Ori de câte ori cineva neagă un lucru, într-o manieră înverșunată și spontană, opusul acelui lucru este la fel de adevărat și întotdeauna adevărat. Atunci când contrariul său nu este adevărat, de obicei un lucru nu este accentuat deloc.
Așadar, cel de-al doilea postulat merge  mână în mână cu primul.

Sursa: Celălalt cântec, descoperirea eu-lui paralel, Rajan Sankaran, editura Minied, 2010, pag. 174

P.S.
Vor urma și celelalte 2 postulate:

“Senzația și acțiunea sunt egale și opuse”.

„Nu există nimeni și nimic acolo, în exterior, în afară de tine însuți”.

Ce vor cu adevarat femeile? ~ o povestire cu talc

sursa fotografiei: http://www.colourbox.com/preview/4485549-107599-beautiful-girl-dancing-on-lavender-field-cute-teen-running-on-purple-flower-meadow-pretty-woman-play-with-white-scarf-on-floral-glade-happy-female-enjoying-nature-vacation-summer-holiday-concept.jpg

Tanarul rege Arthur a fost invins si inchis de monarhul regatului vecin. Monarhul ar fi putut sa-l omoare, dar a fost miscat de tineretea si idealurile lui Arthur. Asa incat monarhul s-a oferit sa-i redea libertatea in schimbul raspunsului la o intrebare foarte dificila.

 Lui Arthur i s-a dat un an pentru a afla raspunsul la intrebare; daca dupa trecerea perioadei de un an el nu avea raspunsul va fi condamnat la moarte. Intrebarea cu pricina era: "Ce vor cuadevarat femeile?"                     

 O astfel de intrebare ar lasa perplex chiar si pe cel mai invatat dintre barbati, iar pentru tanarul rege Arthur era o chestiune imposibila. Dar cum tot era o optiune mai buna decit moartea, a acceptat propunerea monarhului de a avea raspunsul pina intr-un  an. S-a intors in regatul lui si a inceput sa intrebe pe toata lumea: pe printesa, pe preoti, pe intelepti. A vorbit cu fiecare dar  nimeni nu a putut  sa-i dea un raspuns satisfacator. Multi oameni l-au sfatuit sa consulte pe batrina vrajitoare - ea era singura care i-ar fi putut da un raspuns. Dar pretul era mare - pentru ca vrajitoarea era faimoasa in regat pentru preturile exorbitante pe care le cerea. Dar ultima zi a anului sosi si Arthur nu avu incotro, decit sa mearga la vrajitoare. Ea accepta sa-i dea regelui raspunsul la intrebare, dar Arthur trebuia sa accepte pretul ei mai intai: vrajitoarea a cerut sa se casatoreasca cu Gawain, cel mai nobil dintre cavalerii Mesei Rotunde si cel mai bun prieten al lui Arthur. Tanarul Arthur a fost terifiat la auzirea cererii vrajitoarei. Ea era cocosata si hidoasa, avea doar un singur dinte, mirosea ingrozitor si scotea sunete dubioase. Nu intalnise niciodata o creatura mai respingatoare. In consecinta a refuzat sa-si forteze prietenul sa se casatoreasca cu ea si sa indure asa o povara.                           

 Gawain auzind care era propunerea vrajitoarei, a vorbit cu Arthur si i-a spus ca nici un sacrificiu nu era mai mare decat viata regelui si ocrotirea Mesei Rotunde. Asa incat nunta lor a fost stabilita si vrajitoarea a dat raspunsul la intrebarea lui Arthur: "What a woman really wants is to be in charge of her own  life. (Ce vrea cu adevarat o femeie este sa fie stapina pe propria-iviata)"              

 Toti au stiut ca vrajitoarea a grait adevarul si viata lui Arthur a fost crutata. Si ce nunta au avut Gawain si vrajitoarea! In timp ce Gawain era gentil si curtenitor ca intotdeauna, batrina vrajitoare nu a ezitat sa-si etaleze relele maniere, facindu-i pe toti sa se simta prost. Seara nuntii sosii. Gawain sfortindu-se, intra in dormitor. Insa ce priveliste il astepta! Cea mai frumoasa dintre femei era intinsa pe pat! Stupefiat Gawain intreba ce s-a intimplat.

 Mindretea de fata replica: de vreme ce el a fost atat de dragut si gentil cu ea pe cand aparea ca o vrajitoare, ea va arata jumatate de timp ca o vrajitoare si cealalta jumatate va fi o frumoasa femeie. Si-l intreba care din cele doua aratari vrea el sa fie ziua si care noaptea?

 Ce cruda intrebare! Gawain se gandi: in timpul zilei o frumoasa femeie sa se mandreasca cu ea prietenilor, dar in timpul noptii, in intimitate, o hidoasa vrajitoare? Sau sa prefere pe batrina vrajitoare in timpul zilei, iar noptea pe cea mai frumoasa dintre femei cu care sa imparta multe momente intime?

 Nobilul Gawain a replicat ca o lasa pe ea sa aleaga.

 Auzind asta ea a anuntat ca va fi frumoasa tot timpul pentru ca el a respectat-o indeajuns incat s-o lase sa fie stapina pe propria-i viata, sa ia propria-i decizie.         

Sursa: facebook :)

Sufletul, nervii si masajul

În concepţia medicinii naturiste starea de sănătate a corpului depinde numai de puterea sufletului. Ori de câte ori apare vreo slăbiciune în părţile substanţiale ale sufletului şi sufletul nu le poate întări îndeajuns, el recurge atunci la energia esenţială subtilă a nervilor din care îşi extrage seva necesară pentru a se reface. Efectul care se produce atunci la nivelul nervilor este ca în cazul descărcării unor baterii şi astfel rezultă o scădere evidentă a fluidului vital prin care este menţinut tonusul normal al fiinţei. Într-o asemenea situaţie nervii, devin parcă „flămânzi” absorb energii grosiere vehiculate de sânge şi această stare de fapt generează la rândul ei procese vitale anormale în corp care determină apariţia şi dezvoltarea diferitelor boli ce sunt localizate funcţie de corespondenţa dintre părţile corpului şi părţile sufletului care au fost astfel afectate. Atunci când sufletul este trezit şi întărit, prin influenţa energiilor divine, poate să elimine rapid slăbiciunea corpului.
Astfel, se mai fac masaje de-a lungul nervilor, pentru detensionarea acestora. Exista diverse tehnici de tonifiere, revigorare, de "reinviere" a nervilor, care pot repune sufletul intr-o forma rezonabila de a se simti din nou confortabil in propriul trup.

Eva si inghetata

Acum vreo 2 veri eram intr-un cartier marginas din orasul in care locuiesc. Asteptam autobuzul, pe o zi calduroasa si stufoasa de vara.. Soarele ne sufoca pe toti cu lumina si caldura lui. Pe strada plutea plictisul. Cred ca nimeni nu se gandea decat la cum sa ajunga intr-un loc mai racoros, acasa sau sa-si rezolve diferite alte unice probleme. Masinile treceau val vartej pe langa noi, iar praful misuna pe sosea. Cand, deodata, parca timpul se opri in loc pret de cateva minute pentru toti oamenii din statia de autobuz.
Incepuse sa traverseze cu pasi lejeri si senina o Eva, cu obrajii rosii de caldura, bruneta, cu par lung carliontat, bagat sub o palarie mare de soare, cu o rochie rosie pana in pamant si cu burta mare, caci avea sa nasca curand. Picioarele ii erau umflate si avea niste sandale lejere in picioare. Buzele erau carnoase si rosii. Avea in mana o inghetata. Traversa strada agale, fara graba. Pentru ea, nu existau masinile, strada sau altceva. Parca era doar ea si acea inghetata.
Masinile s-au oprit ca sa-i dea prioritate. Manca o inghetata alb-galbuie cu ciocolata, care era putin topita. Buzele rosii atingeau crema dulce care se topea in fata ta.
Pentru mine, timpul, chiar ca statuse in loc, pret de cateva minute. Asistam la o frumusete nelalocul ei in acea statie de autobuz.
Si astazi cand vreau sa mi se faca pofta de inghetata ma gandesc la Eva.
A fost singura boare de racoare pe o zi torida de vara.