Sufletul, nervii si masajul

În concepţia medicinii naturiste starea de sănătate a corpului depinde numai de puterea sufletului. Ori de câte ori apare vreo slăbiciune în părţile substanţiale ale sufletului şi sufletul nu le poate întări îndeajuns, el recurge atunci la energia esenţială subtilă a nervilor din care îşi extrage seva necesară pentru a se reface. Efectul care se produce atunci la nivelul nervilor este ca în cazul descărcării unor baterii şi astfel rezultă o scădere evidentă a fluidului vital prin care este menţinut tonusul normal al fiinţei. Într-o asemenea situaţie nervii, devin parcă „flămânzi” absorb energii grosiere vehiculate de sânge şi această stare de fapt generează la rândul ei procese vitale anormale în corp care determină apariţia şi dezvoltarea diferitelor boli ce sunt localizate funcţie de corespondenţa dintre părţile corpului şi părţile sufletului care au fost astfel afectate. Atunci când sufletul este trezit şi întărit, prin influenţa energiilor divine, poate să elimine rapid slăbiciunea corpului.
Astfel, se mai fac masaje de-a lungul nervilor, pentru detensionarea acestora. Exista diverse tehnici de tonifiere, revigorare, de "reinviere" a nervilor, care pot repune sufletul intr-o forma rezonabila de a se simti din nou confortabil in propriul trup.

Eva si inghetata

Acum vreo 2 veri eram intr-un cartier marginas din orasul in care locuiesc. Asteptam autobuzul, pe o zi calduroasa si stufoasa de vara.. Soarele ne sufoca pe toti cu lumina si caldura lui. Pe strada plutea plictisul. Cred ca nimeni nu se gandea decat la cum sa ajunga intr-un loc mai racoros, acasa sau sa-si rezolve diferite alte unice probleme. Masinile treceau val vartej pe langa noi, iar praful misuna pe sosea. Cand, deodata, parca timpul se opri in loc pret de cateva minute pentru toti oamenii din statia de autobuz.
Incepuse sa traverseze cu pasi lejeri si senina o Eva, cu obrajii rosii de caldura, bruneta, cu par lung carliontat, bagat sub o palarie mare de soare, cu o rochie rosie pana in pamant si cu burta mare, caci avea sa nasca curand. Picioarele ii erau umflate si avea niste sandale lejere in picioare. Buzele erau carnoase si rosii. Avea in mana o inghetata. Traversa strada agale, fara graba. Pentru ea, nu existau masinile, strada sau altceva. Parca era doar ea si acea inghetata.
Masinile s-au oprit ca sa-i dea prioritate. Manca o inghetata alb-galbuie cu ciocolata, care era putin topita. Buzele rosii atingeau crema dulce care se topea in fata ta.
Pentru mine, timpul, chiar ca statuse in loc, pret de cateva minute. Asistam la o frumusete nelalocul ei in acea statie de autobuz.
Si astazi cand vreau sa mi se faca pofta de inghetata ma gandesc la Eva.
A fost singura boare de racoare pe o zi torida de vara.