Uleiurile de masaj
Când amestecaţi un ulei pentru uz intern, există 2 ingrediente de
bază: ulei esenţial şi ulei vegetal (cunoscut în acest context ca
"purtător"). Uleiul purtător acţionează ca un vehicul
pentru amestecul de esenţe, în aşa fel încât să poată fi diluate
la o concentraţie dorită şi să poată fi aplicat ca un ulei
obişnuit de masaj. Alegerea uleiului vegetal va fi dictată în
oarecare măsură de preţ. Dar există şi alte considerente. Dacă
doriţi un ulei nutritiv pentru piele, care să acţioneze şi ca un
vehicul, uleiul de avocado şi cel de germeni de grâu sunt în mod
particular bogate în vitamine. Ele sunt oricum destul de greu de
folosit singure şi pot fi amestecate cu un ulei vegetal mai uşor,
aşa încât "purtătorul" dumneavoastră să fie hrănitor, dar
nu prea greu. Eu consider uleiul de migdală cel mai bun pentru
uzul general, dar pot fi folosite şi uleiurile de măsline, boabe
de soia sau seminţe de floarea-soarelui.
Un alt considerent important este faptul că aproape toate
uleiurile vegetale şi esenţiale se oxidează; ele râncezesc.
Rezultatul e un miros neplăcut la uleiurile vegetale şi o
pierdere netă de prospeţime şi alterarea mirosului la uleiurile
esenţiale. Uleiurile sfârşesc prin a deveni tulburi şi valoarea
lor terapeutică e considerabil redusă; odată instalată, oxidarea
este ireversibilă. De aceea este important să se păstreze
uleiurile în recipiente etanşe pentru a nu pătrunde aerul, de
preferinţă bine umplute, şi să nu se pună niciodată ulei proaspăt
într-o sticlă folosită. Din fericire, natura ne-a pus la îndemână
un antioxidant natural sub forma uleiului din germeni de porumb.
Acest fapt se datorează conţinutului său bogat în vitamina
E. Includeţi întotdeauna în amestecurile dumneavoastră 5-10% ulei
din germeni de porumb. Ele nu vor rezista oricât, ceva mai mult
însă decât cel obişnuit; depine de câte ori se va deschide
sticla, dar 5 luni este perioada medie, dacă uleiurile sunt
proaspete de la început.
Cantitatea de uleiuri esenţiale care se foloseşte depinde puţin
de puterea esenţelor, dar eu sugerez 2% pentru folosinţă
generală. Esenţele sunt foarte puternice şi dumneavoastră aveţi
nevoie să folosiţi exact cât trebuie. Să nu credeţi că folosind
mai mult ulei vegetal veţi obţine rezultate mai bune sau mai
rapide. Procentajul de esenţă de plantă variază între 0,01% şi
aproximativ 10%. Media este între 1% - 2%.
Am auzit multe poveşti ciudate despre amestecarea uleiurilor, ca
şi cum ar fi fost un fel de vrăjitorie, dar în realitate e ceva
foarte simplu. Nu e necesar să le încălzeşti, dacă nu sunt solide
la temperatura camerei. Nu e necesar să le faceţi pe lună plină,
la miezul nopţii, la răscruci! Pur şi simplu umpleţi sticla cu
ulei vegetal (sau uleiuri) şi adăugaţi esenţele cu picătura.
Astupaţi sticla şi scuturaţi încet. Ştiu că unele persoane
preferă să amestece fiecare esenţă cu o cantitate potrivită de
ulei vegetal (să spunem mixtură 2%) şi după aceea să folosească
aceste mixturi pentru amestec. Este desigur o metodă posibilă,
dar mai e posibil ca uleiurile astfel preparate să râncezească
mult mai repede , decât dacă aţi păstra esenţele separat până la
amestecare.
Dacă doriţi ca uleiurile să-şi pătreze mirosurile cât mai mult
timp posibil, atât în sticlă cât şi afară, trebuie să fie bine
fixate. Cu alte cuvinte amestecul trebuie să includă cel puţin un
ulei din treimea inferioară a tabelului cu viteză de evaporare.
Fixativele sunt folosite în parfumerie, pentru ajuta la
oprirea evaporării parfumului, aşa încât aroma să dureze mai mult
şi, de asemenea, ca mirosul să nu se schimbe prea mult pe
parcursul evaporării. Uleiul din lemn de santal este cel mai bun
fixativ dintre toate pentru aromă, deşi paciuli, mirtul şi lemnul
de cedru sunt şi ele foarte eficiente.
Cu toate că uleiurile esenţiale sunt scumpe, nu este practic să
vă apucaţi să le distilaţi singuri. Aveţi nevoie de mai multe
sute de kilograme de ierburi, echipament specializat şi o
cantitate considerabilă de cunoştinţe tehnice. Mai există însă un
proces, mult mai uşor de realizat, pe care erboriştii îl foloseau
acum sute de ani:
"Uleiul de trandafir se face astfel: unii fierb trandafirii în
ulei şi îl păstrează; alţii umplu o sticlă cu trandafiri şi ulei
şi o fierb într-un cazan plin cu apă şi este un ulei bun. Unii
prepară trandafirii proaspeţi cu ulei şi îl pun într-un vas de
sticlă pe care îl expun la soare 4 zile: şi acest ulei este bun."
"Uleiul de violete se face astfel: se pun violetele în ulei şi se
scutură. Acesta va fi uleiul de violete."
Aceste uleiuri, pe care parfumerii francezi obişnuiesc să le
denumească huilles antiques şi pe care eu le numesc "uleiuri
infuzate", nu sunt mult folosite pentru parfumuri, medicamente de
uz intern, inhalaţii sau ape aromatice, dar sunt foarte bune
pentru masajul aromoterapeutic. Rezultatul este similar
amestecului de uleiuri vegetale şi esenţiale. Există 2 metode de
bază. Una este de a pune planta şi uleiul într-un vas bine închis
şi pus la rândul lui într-o cratiţă care are pe fund 3-5 cm de
apă. Se fierbe apa timp de o oră, uleiul încălzindu-se fără a
fierbe, de fapt. Se separă apoi uleiul de plantă prin strecurare
şi se amestecă încă o porţie de plante proaspete cu uleiul care
se încălzeşte din nou. Puteţi repeta de câte ori doriţi şi uleiul
va deveni mai concentrat. Cu cât uleiul este mai concentrat, cu
atât mai mult veţi avea nevoie să-l diluaţi pentru masaj.
Cealaltă metodă este de a pune ierburi şi ulei într-un vas de
sticlă transparent care se lasă la lumina puternică a soarelui,
schimbând ierburile la fiecare 2-3 zile. Cu toate că esenţele nu
trebuie să fie expuse la lumină, această metodă pare să producă
ulei de foarte bună calitate. Eu sunt sigur că lumina soarelui
încarcă uleiul cu atât de multă energie încât orice aspecte
negative sunt reduse la zero. Majoritatea ierburilor au nevoie de
puţină frământare la început pentru ca esenţa să se amestece uşor
cu uleiul gras.
Sursa: Arta Aromoterapiei, autor - Robert Tisserand, editura
Asociaţia Filantropică Medicală Creştină CHRISTIANA, Bucureşti,
1998, pag. 184.
