Ghee - Reţeta de unt clarifiat

Ghee - Reţeta de unt clarifiat

 Se ia unt cu procent de grăsime de peste 80% ( ex. Milli, la Dorna bio, Rarău); se pun într-o oală pe foc şi se lasă să se topească şi va incepe să fiarbă. Există în procesul de realizare a ghee-ului, 4 faze distincte la care este bine să fim atenţi:

1. Când începe să fiarbă, are tendinţa de a da pe foc, exact ca şi laptele; dăm acum focul mai încet şi începem să învârtim prin el, proces pe care îl mai realizăm din când în când ca să nu se prinda de fundul vasului;

2. După ce am redus focul şi am “potolit” conţinutul, urmează faza în care el se coagulează devenind mai greu de învârtit prin continut;

3. După ce se termină faza anterioară, urmează o fază în care începe să capete o culoare intensă galbenă aurie şi devine uşor de învârtit prin el, iar la suparfaţa continutului se formează bule transparente cu conţinut de aer;

4. În ultima fază, bulele transparente şi cu conţinut de aer dispar parcă în compoziţie şi apoi se observă formarea de precipitate, care la început au culoarea gălbui maronie, apoi pe masură ce se formează o spumă deasă la suprafaţă, capătă o culoare maronie caramelizată, moment în care luăm imediat de pe foc întreaga compoziţie, o lăsăm la decantat şi răcit un pic, iar apoi se filtrează printr-un tifon într-un borcan, iar ceea ce rămâne după ce s-a filtrat se poate amesteca cu un pic de miere şi se poate consuma (are un conţinut ridicat de grăsime, destul de saţios şi gustos, recomandat mai ales gravidelor, dar şi copilaşilor).

Printre beneficiile ce se observă consumând unt clarifiat menţionăm: deoarece este o grăsime animală supusă fierberii, proces în urma căruia apa şi grăsimea în exces este îndepărtată, se poate consuma într-o cantitate mare chiar şi de către persoanele care suferă de colesterol în exces. El, ghee-ul, ajută la triturarea/măcinarea depunerilor de pe vasele sangvine, elasticizându-le, îmbunătăţeşte funcţionarea articulaţiilor corpului, pielea capătă un aspect mai strălucitor natural, ochii devin mai limpezi ( există şi unele metode de administrare intraoculară în multe patologii în acest sens), dezvoltă armonios corpul copilaşilor care sunt masaţi cu ghee, precum şi multe alte efecte benefice surprinzator de rapide. Deoarece este transformat în urma supunerii la foc, ghee-ul nu este necesar să fie ţinut strict la figider, dar este necesar să fie ţinut într-un loc cu o temperatură constantă. Ghee-ul, cu cât este mai vechi cu atât efectele sale benefice cresc. De exemplu, cel vechi de 10 ani este folosit în afecţiuni nervoase, afecţiuni neurovegetative, etc. 

Să vă fie de leac!

Care este linia de aur în alimentaţie? Partea I

Care este linia de aur în alimentaţie? Partea I

Există 2 esenţe alimentare pentru a căror digestie organismul pune în acţiune diferite forţe. Acestea sunt albumina şi hidraţii de carbon. Ele s-au nominalizat, în anumite literaturi, ca fiind alimente extreme.

În principiu, o mâncare de esenţă albuminoidală este cea cu conţinut de proteine. Exemple de astfel de naturi alimentare sunt cărnurile animalelor terestre, acvatice şi aeriene (păsări: vânat şi păsări de curte sau domestice), derivatele lor sau diferite produse glandulare ale acestor animale: laptele, icrele, ouăle, sau derivatele acestora. Ar fi excesivă opinia că şi unele vegetale au o natură exclusiv proteinică: există în vegetale şi proteine, dar de o concentraţie aparte şi rarefiată...

Hidraţii de carbon sunt reprezentaţi, în principiu de anumite produse alimentare în care structura chimică de bază este cea terţiară: oxigen, hidrogen, carbon, restul fiind, sau nu, completat de unele principii minoritare. Cele mai reprezentative, în acest sens, sunt dulciurile naturale şi artificiale: mierea şi zahărul sau preparatele pe bază de miere şi zahăr, grăsimile de natură animală sau vegetală şi chiar unele produse din care organismul poate extrage cu uşurinţă hidraţii de carbon. (Ex: pâinea, cartofii, orezul). Există şi o categorie de alimente numite convenţional“neutre”, constituite din salate, măsline, fructe, brânzeturi de vacă, diferite grăsimi animale şi vegetale mixturate şi seminţe în stare rece (exemplu: unt, margarină, seuri).

Principala sursă a hidraţilor de carbon o constituie pâinea, cartoful, orezul. Digestia acestora începe încă din cavitatea bucală, printr-o perfectă îmbinare cu saliva, care reprezintă mediu bazic.

Dimpotrivă digestia nutrienţilor albuminoidali, ca şi a majorităţii fructelor, se face după o perfectă masticaţie, în stomac, în prezenţa sucului gastric, care reprezintă un mediu acid.

Pricipiul de bază al separării alimentelor constă în consumarea separată a celor 2 esenţe nutritive!

Rishis au observat că atunci când cele 2 esenţe extreme sunt separate, acidizarea organismului nu mai are loc, în sens distructiv, dezechilibrant. Supraacidizarea este permisă tuturor bolilor de origine nutriţională care, la rândul lor, reprezintă calea rapidă spre şubrezire şi moarte!

Marele secret al redresării echilibrului biologic al corpului fizicconstă în curăţirea intestinelor de toxine şi evitarea în întreg ansamblul corporal al supraacidizării!

Digestia are un rol hotărâtor în viaţa celulelor vii, căci alimentele, prin procesul digestiei, sunt descompuse în acizi şi baze. Albuminele, precum şi fructele sunt transformate de către stomac tocmai datorită eficacităţii mediului acid al stomacului.

Amestecarea albuminelor cu hidraţi de carbon, deci amestecarea alimentelor extreme perturbă tocmai această eficacitate. În mare parte intoxicarea intestinelor, supraacidizarea sângelui şi a întregului corp este o consecinţă a amestecării alimentelor extreme! Înţelepţii ayurvedici ai Indiei, Chinei, Tibetului, Indochinei şi Japoniei admit completarea meselor constituite din alimentele extreme cu alimente neutre, dar numai cu condiţia ca în cadrul alimentelor extreme să nu se amestece diferite tipuri chiar şi din aceeaşi esenţă!

Exemplu:

ori carne de peşte, ori carne de vită, ori carne de pasăre, combinată ori cu pâine, ori cu orez, ori cu cartofi.

Sub nici o formă, aşa cum se mai obişnuieşte la case mari, şi carne de porc, şi de vită, şi de peşte, şi de vânat, şi de pasăre, cu: pâine, cu cartofi, cu orez, cu salate, cu măsline, cu brânză, cu icre, cu cafele, cu prajituri, cu alcooluri, cu frişcă, cu fructe, etc., etc.!

O altă prescripţie ayurvedică, în conformitate cu principiul separării alimentelor, este următoarea:

Folosirea la fiecare dintre mesele până la prânz (inclusiv), a unei cantităţi reprezentând 20% de materie proteinică şi a unei cantităţi reprezentând 80% de materie alimentară de esenţă neutră, cum ar fi: salate, fructe, legume, lapte dulce, lapte acru, etc.

Mai limpede exprimat:

Carnea (sau peştele), pâinea orezul sau cartofii trebuie să fie numai garnitura mesei respective, adică 20% din acea masă.

Numai prin practicarea acestui procentaj se pot evita supraaciditatea şi intoxicarea organismului, şi numai prin aplicarea perseverentă a acestei prescripţii se poate ajunge la purificarea corpului! Astăzi, în multe dintreţările spiritualizate, cum ar fi Germania şi unele ţări cu populaţie germanică, în institutele curative se aplică principiile hrănirii ayurvedice şi mai ales cel al separării alimentelor, putându-se vindeca în acest mod bolnavii cronici în faze foarte grave. Spre exemplu doctorul german Ludvic Walle a popularizat, în scopul vindecării unor bolnavi cronici, trecerea acestora de la regimul alimentar de separaţie la hrănirea cu alimente bazice.

În cadrul acestui regim alimentar terapeutic bolnavii primesc seminţe de in măcinate proaspăt, lapte şi fructe (pe la prânz); salată, lapte şi legume, seara; iarăşi seminţe de in măcinate proaspăt, fructe şi legume...

Un mare avantaj al regimului alimentar de separaţie constă în faptul că individul se satură, el putând consuma, după dorinţă, alimente neutre! Atunci când sunt bine mestecate şi însalivate, alimentele neutre devin nişte adjuvante foarte preţioase în digestia completă a proteinelor.

A nu se neglija condiţia de bază: uşoară înfometare a organismului! Căci numai aşa noua porţie de mâncare întâlneşte pe tractusul digestiv o cale liberă. Altfel!...

Rishis au mai observat că, numai până la prânz, organismul nostru este capabil să transforme, în chip ideal, albuminele cărnurilor, ale peştelui, laptelui, ale brânzeturilor.

Dar, în acelaşi timp, organismului îi vine deosebit de greu la aceste ore să prelucreze hidraţii de carbon din pâine, cartofi, făinoase, orez, banane, unele legume.

Seara se inversează situaţia: organismul devine nereceptiv faţă de albumine şi foarte înclinat către ingerarea şi perfecta digestie a hidraţilor de carbon. Asta în pofida orientării anumitor gusturi individuale ale unor persoane care preferă (atât de vicios!) să mănânce dimineaţa dulciuri, iar seara toate cărnurile grele! E bizar cum aceşti semeni îşi iau, peste noapte, astfel de poveri ucigătoare!...

Corpul nostru este un chimiste neîntrecut, căruia trebuie să-i studiem, să-i cunoaştem şi să-i urmăm neabătut tendinţele perfecte, laborioase!

Din punctul de vedere al înaltei ştiinţe ayurvedice (asimilabilă cu ştiinţa yoghină!) ficatul este cel mai iyn dintre toate organele Zang, acest lucru, în expresia populară traducându-se că „ficatul este cel mai leneş organ” (intern). Activitatea sa reflectă gradul de încărcare a organismului cu energie Yang; dimineaţa este mai yang, spre prânz şi spre seara din ce în ce mai puţin yang, ca în timpul nopţii să devină foarte slab yang;aproape iyn... Eminentul doctor Ludwig Walle, bun cunoscător al criteriiloralimentaţiei ayurvedice, a însănătoşit foarte mulţi bolnavi socotiţi a fi incurabili, schimbând (alternând), de câteva ori pe zi, regimul acid – bază al tubului digestiv, dând de mâncare bolnavilor săi:

a) la prânz, albuminele: peşte, ouă, carne, brânză, alte produse lactate, precum şi majoritatea fructelor cu sâmbure: roşii fierte!, fructe de pădure, citrice;

b) seara, hidraţi de carbon cum ar fi: pâine de secară, orez, paste făinoase, cartofi, banane şi produse cu conţinut de zahăr: miere de albine, zaharoase dietetice, smochine, etc.

Cu toate că alimentele extreme trebuie consumate separat, totuşi se pot completa, până la procentul amintit de 80%, cu alimente din categoria „neutre”, esenţă care prieşte organismului în tot timpul zilei şi în cazuri extreme chiar şi noaptea. Nutriţioniştii de factură ayurvedică din Occident enumeră, în această a treia categorie, alimente ca:

roşiile fierte (nu crude), restul de legume, untul, smântâna, brânza de vacă, brânzeturile grase, uleiul vegetal (chiar şi) slănina rece, măslinele, gălbenuşul de ou, ceapa, usturoiul, varza acră, ciupercile, salata, nucile, dar nu şi castanele, stafidele, ingredientele.

Nu există persoană care să nu aibă nevoie de acest regim.

Sursa: Medicina Ayurvedică, Alexandru Doboş, Editura Ştefan, 2009, pag. 48, www.cartea-ta.ro

Va urma partea II

Regimul zilnic de viaţă - partea II

Prima acţiune de după trezire ar trebui să fie purificarea organismului; este necesară evacuarea produselor reziduale din intestine, purificarea limbii, a cavităţii bucale şi a nasului. Majoritatea afecţiunilor cavităţii bucale, a dinţilor şi gingiilor sunt produse de prezenţa mucozităţilor şi de persistenţa gustului dulce. Din păcate, majoritatea pastelor de dinţi au gust predominant dulce. Este sănătos să fie utilizate preparate care reunesc gusturile astringent, picant şi amar (persoanele cu contituţie predominant vata pot adăuga şi puţin din gustul dulce). Astfel, se pot realiza preparate purificatoare pe bază de plante amare şi astringente, care vor curăţa mult mai bine dinţii. De altfel, se poate utiliza pentru această operaţiune de curăţare a dinţilor şi un deget, care va permite în acelaşi timp şi efectuarea unui masaj blând al gingiilor. Gustul amar va determina curăţirea cavităţii bucale, dar nu şi a limbii.

Cum se poate realiza purificarea limbii? Este cunoscut faptul că dimineaţa, după trezire, se remarcă prezenţa pe limbă a unui depozit cu o culoare şi o consistenţă specifice. Dacă digestia nu a fost complet realizată, reziduurile existente în intestine îşi vor reflecta prezenţa la nivelul limbii. În timpurile străvechi, în India, oamenii utilizau beţişoare sau instrumente din cupru pentru raclarea blândă a limbii. Astăzi se poate utiliza orice alt instrument adaptat acestui scop (precum o linguriţă sau o lingură).

După înlăturarea depozitului acumulat pe limbă este necesară curăţirea gâtului. În acest scop se poate recurge la gargară. Se umple cavitatea bucală cu apă suportabil de fierbinte şi se menţine astfel o scurtă perioadă, sau se aduce o cantitate mai mică de apă fierbinte în gât, prin înclinarea capului pe spate. Acest al doilea tip de gargară este benefic după fiecare masă, mai ales după cină (În cazul existenţei unei tuse localizate predominant la nivelul gâtului, sau în cazul amigdalitei la copii, se poate utiliza apă (fiartă sau suportabil de fierbinte), în amestec cu sare şi turmeric. Se va face gargară cu acest amestec de 2-4 ori pe zi, şi se va observa imediat o foarte bună purificare a gâtului. În caz de răceală, tuse sau infecţii: se va lua puţină sare pe un deget şi se va atinge partea superioară a epiglotei – nu partea inferioară căci altminteri vom stimula reflexul vomitiv – apoi se va face gargară; de asemenea, se va ingera hrană fierbinte şi cu adaos de sare).

Pentru purificarea ochilor se poate utiliza apă de trandafiri, lapte, infuzie de dracilă, chiar şi miere (care determină însă o senzaţie de arsură şi trebuie utilizată cu precauţie), sau zeamă de lămâie (care este chiar mai intens arzătoare decât mierea). (Dacă nu suportaţi zeama de lămâie pură în ochi o puteţi dizolva cu apă, şi la fel, puteţi face şi cu mierea de albine. Aceste practici sunt realizate, în general de yoghini şi de practicienii medicinei alimentare şi stilului de viaţă ayurvedic).

Remediile trebuie să fie puţin uscate, astringente, amare şi cu un uşor gust dulce (precum este mierea).

Ca principiu general, este de dorit să se utilizeze în special remediile (plante, minerale etc.) care provin din regiunea natală a persoanei în cauză. Acestea au cea mai mare eficienţă.

Se poate folosi, de asemeneea, apă călduţă, care va fi turnată în căuşul palmei şi se va îmbăia ochiul în aceasta. Ca plante se pot utiliza triphala, daruharidra, lemn dulce (sub formă de infuzie, din care se vor picura câteva picături în fiecare ochi.

Sursa: www.ecomedica.ro