Nu exista nimeni si nimic, in exterior, in afara de tine insuti 

sursa fotografiei: http://www.flickr.com/photos/h-k-d/3617751660/sizes/o/in/photostream/

Al treilea postulat

„Nu există nimeni și nimic acolo, în exterior, în afară de tine însuți”

Acest postulat este atât o dezvoltare, cât și o aplicație a primelor două postulate. Permiteți-mi să explic  mai departe.
Noi, cu toții, funcționăm în acord cu sensibilitățile noastre individuale. Fiecare individ poate percepe doar lucrurile la care el este sensibil și ignoră restul. Dacă percepe anumite calități la ceilalți, face acest lucru numai pentru că el însuși este sensibil la aceste calități. De exemplu, dacă îi percepe pe alții ca fiind disprețuitori, acest lucru se întâmplă deoarece sensibilitatea sa rezidă în zona disprețului.
Să luăm exemplul unei persoane care se percepe pe sine ca fiind jignită. Această persoană este capabilă să perceapă jignirea, doar pentru că este sensibilă la jignire. Deoarece sensibilitatea sa este legată de acest domeniu, persoana nu poate percepe altceva în afară de acel lucru. Așa că va reacționa la insultă în mod egal și în sens opus. Va reacționa prin insulte sau, cel puțin, impulsul său va fi dorința de a da o replică de aceeaşi proporție. Ca urmare, de fapt, nu este nici o diferență între ceea ce face cealaltă persoană și ceea ce ea însăși face în schimb. Ele jignesc la fel, doar că în direcții opuse. Individul regăsește o trăsătură a lui însuși (sensibilitatea la insultă) într-o altă persoană și reacționează. Acest lucru înseamnă că în el se ascunde exact aceeași persoană pe care el o vede în celălalt (aceea care jignește). Aceasta este sensibilitatea sa și el percepe doar acest lucru și reacționează doar la acest lucru. Orice altceva se află în afara domeniului său de percepție. El sesizează la ceilalți numai acest aspect care se referă la propria sa sensibilitate specifică.
Astfel, lumea exterioară pur și simplu devine o oglindă a problemelor noastre interioare, a propriilor noastre sensibilități individuale și, dacă acestea sunt deosebit de puternice în noi, numai aceste părți ale unei alte persoane sau situații le putem percepe. Toate celelalte aspecte ale lumii externe se estompează până la insignifianță sau, în realitate, în primul rând nici măcar nu sunt percepute. Deci, de fapt, acolo afară, în exteriorul nostru nu mai există nimeni altcineva decât propriul nostru sine, dat fiind faptul că propria noastră sensibilitate este tot ceea ce suntem capabili să percepem.
Același lucru este valabil pentru tot ceea ce ne înconjoară. De exemplu, dacă o persoană este extrem de impresionată de munții Himalaya, orice ar spune despre aceștia, lucrul respectiv va fi un adjectiv care se află în rezonanță cu sensibilitatea interioară a persoanei. Dacă individul spune că munții sunt incredibil de frumoși, este foarte probabil ca sensibilitatea lui să se găsească în domeniul fumuseții. Pe de altă parte, dacă spune că munții sunt puternici, este foarte probabil ca sensibilitatea sa să se rezide în domeniul puterii. Adjectivele pe care individul le folosește și sensul pe care aceastea îl au pentru el, sau conotația lor, sunt legate de percepția de sine pe care el o are. Adjectivul "puternici" ar putea indica experiența interioară a puterii sau opusul acesteia: neputința. Adjectivul "frumoși" s-ar putea să indice o experiență interioară a frumuseții sau a urâțeniei. Așa că atunci când privim munții Himalaya, întotdeauna ne vedem pe noi înșine sau un aspect interior al nostru. Când privim orice altă persoană, ne vedem pe noi înșine.
Aproape că nu există nimic în preajma noastră care să nu fie de fapt, o percepție a propriului nostru sine. Așa că atunci când vorbim despre faptul că lumea se apropie de sfârșit, în esență vorbim despre momentul sfârșitului nostru. Putem percepe sfârșitul lumii doar ca pe propriul nostru sfârșit. Vedem ceva care se va termina, prin urmare în noi trebuie că există conștientizarea sau teama propriului nostru sfârșit.
Am găsit o confirmare puternică a acestei idei în cadrul unui experiment pe care l-am efectuat cu ajutorul unor voluntari din colectivul meu de studenţi. Le-am cerut tuturor să scrie cinci cuvinte prin care să descrie Taj Mahal-ul. I-am rugat să folosească cuvinte care să fie obiective, și anume acelea pe care le-ar fi folosit un jurnalist, în scopul de a reduce la minimum subiectivitatea individuală. Lucrul interesant a fost că nu au existat două scrieri care să coincidă. De exemplu, unul dintre voluntari a scris "romantic, frumos, sentimental". Un altul a descris Taj mahal-ul ca fiind "grandios, regesc", și așa mai departe. A treia persoană a vorbit despre inginerie, structuri și despre forma acestuia.
Examinînd cuvintele pe care fiecare persoană le-a scris, am descoperit că acestea ofereau o imagine foarte exa ctă a celui care le-a scris. Acest lucru înseamnă că fiecare dintre voluntari avea o percepție diferită a Taj Mahal-ului, bazată pe sensibilitatea lui, pe propriul său mod de a vedea lumea. Prin urmare, întrebarea care se pune este "oare Taj Mahal-ul chiar există cu adevărat?"
Același lucru este valabil și atunci când vorbim despre concepte cum ar fi dreptatea, iubirea, pacea, etc. La un nivel superficial, va exista ceva comun în modul în care persoane diferite definesc aceste concepte. Însă examinând lucrurile mai profund, veți constata că fiecare dintre aceste persoane, experimentează aceste concepte în felul său propriu. Și că experiența respectivă nu este limitată la ''dreptate'' sau la ''iubire'', ci este experiența constantă, neschimbată, a acelei persoane, în toate situațiile. De exemplu, o persoană poate să vorbească despre experiența iubirii, ca fiind una de extindere, de expansiune, iar alta poate vorbi despre aceasta ca fiind o atracție pasională puternică. Atunci când auzi aceste experiențe complet diferite în legătură cu același concept, de exemplu "iubire" începi să te întrebi dacă există într-adevăr un astfel de lucru ca "iubirea" sau "dreptatea" etc. și începi să observi că realitatea fiecăruia dintre oameni este propria lui experiență unică, "celălalt cântec" al său. De asemenea, devine evident faptul că, atunci când doi oameni dialoghează unul cu celălalt, fiecare vorbește din propria lui experiență; acest lucru înseamnă aproape că fiecare vorbește cu el însuși, în prezența celuilalt!
În trecut, dacă o persoană vorbea de o anumită situație sau relație din viața sa, care o afectase puternic, prima oară aș fi încercat să stabilesc dacă această situație existase cu adevărat sau nu. Asigurându-mă de acest fapt, aș fi încercat apoi să înțeleg ce anume simțise persoana în acea situație, aș fi întrebat-o despre acest lucru și astfel aș fi căutat să înțeleg propria ei percepție a realității. Cu toate acestea, treptat am ajuns să descopăr propria sensibilitate, așa cum este aceasta subliniată în respectiva situație. În acest fel, postulatul că „nu există nimeni și nimic acolo, în exterior, în afară de tine însuți” s-a dovedit foarte folositor în a-i înțelege pe oameni.
De multe ori am familii  întregi care vin la mine pentru tratament. Este o anumită familie în care tratez o femeie, cele două fiice ale sale și cele două nurori. Fiicele și nurorilie vin separate la consultație și, cu astfel de ocazii, mi-au descris această doamnă. Descrierea fiecăreia dintre ele este total diferită, încât unei terțe persoane i-ar fi greu să creadă că ele vorbesc despre aceeași femeie. Din acest lucru am înțeles că, de fapt, fiecare își descria propria ei sensibilitate, atunci când vorbea despre mama, respectiv despre soacra ei. Astfel încât, în loc să le întreb care erau sentimentele lor cu privire la mamă sau soacră, pur și simpul am început să notez expunerea pe care fiecare o făcea și, astfel, am ajuns la o înțelegere destul de precisă nu a persoanei care era descrisă, ci mai degrabă a persoanei care făcea descrierea. De fapt, fiecare dintre noi îşi pictează în mod constant autoportretul , prin tot ceea ce face sau spune.
Un alt exemplu care vine să demonstreze acelaşi lucru, este cazul unei femei de 40 de ani, care s-a prezentat la cabinetul meu pentru simptome de colită ulcerativă. I se administra o medicaţie foarte puternică şi spunea că toată această situaţie începuse după moartea soţului ei. Am întrebat-o despre viaţa pe care o dusese alături de acesta.  A spus că fusese iadul pe pământ. Femeia spunea că soţul ei era cea mai suspicioasă, posesivă şi geloasă persoană care putea să existe. Dintotdeauna fusese înnebunit de gelozie atunci când ea schimba câteva cuvinte cu oricare alt bărbat. Expresiile şi gesturile femeii, în timp ce îl portretiza, erau la fel de vehemente, categorice şi violente pe cât descrisese ea, cu însufleţire, că era soţul. Femeia ar fi putut să-şi descrie soţul într-un mod complet diferit. Ea ar fi putut să-l descrie ca fiind un om crud, ca torturând-o, persecutând-o sau ar fi putut să-l fi înfăţişat ca fiind nesăbuit, prost şi, aşa mai departe. Dar nu acesta era modul în care ea îl experimentase. Felul în care femeia l-a descris m-a ajutat să înţeleg că sensibilitatea ei se găsea în domeniul geloziei, suspiciunii şi furiei. Prin urmare, putem înţelege sensibilităţile oamenilor chiar şi atunci când aceştia nu vorbesc despre ei înşişi.
Pentru mine, personal, înţelegerea tuturor acestor lucruri a fost o experienţă foarte înălţătoare din punct de vedere spiritual. Devine clar faptul că toate cusururile pe care le găsiţi sau tot ceea ce criticaţi este nimic altceva decât propria dumneavoastră sensibilitate. Această conştientizare este de natură să vă calmeze, să vă aducă liniştea. Lumea există doar în forma în care individul o percepe; individul se percepe numai pe sine însuşi. Iar cunoaşterea de sine este rădăcina înţelepciunii.
 Sursa: Celălalt cântec, descoperirea eu-lui paralel, Rajan Sankaran, editura Minied, 2010, pag. 177

Senzația și acțiunea sunt egale și opuse

sursa fotografiei: 
1. http://footage.shutterstock.com/clip-426289-stock-footage-cool-energy-plasma-ball-in-action.html?src=rel/426301:7
2. http://ak5.picdn.net/shutterstock/videos/426289/preview/stock-footage-cool-energy-plasma-ball-in-action.jpg

“Senzația și acțiunea sunt egale și opuse”

Aceasta înseamnă că noi reacționăm la situații în funcție de modul în care le percepem. Acțiunile noastre au tendința de a oglindi percepția noastră și senzația pe care o avem despre ceea ce se întâmplă și despre ceea ce ni se face de către ceilalți.
De exemplu, dacă un individ percepe o insultă, mentală sau fizică, atunci el va tinde să reacționeze insultând, la rândul lui. Sau dacă o persoană simte că este vătămată, ea va dori să rănească în schimb, proporțional cu gradul perceput al prejudiciului propriu. Poate că nu va traduce neapărat într-o acțiune acest sentiment interior, însă acest mod de reacție va fi tendința sa firească.
Opusul acestui fapt este, de asemenea, adevărat. De exemplu, dacă vreți să răniți pe cineva, aceasta înseamnă că, pe undeva, percepeți, în mod conștient sau subconștient, că dumneavoastră înșivă sunteți rănit de cineva. Ca să ducem exemplul la extrem, o persoană care percepe o amenințare serioasă în mediul înconjurător apropiat, până acolo încât simte că ar putea fi ucisă, va răspunde la această amenințare cu moartea fiind pregătită să-i ucidă pe alții. De multe ori, aceasta este situația în cazul persoanelor cu tendințe ucigașe. Ele sunt gata să ia viețile altora, deoarece percepția lor interioară este că tocmai propria lor viață este pe cale de a fi curmată.
Astfel de contrarii previzibile, în senzație și acțiune, pot fi observate în cazul multor persoane. Acest postulat, care statuează că, “senzația și acțiunea sunt egale și opuse”, este extrem de util în procesul de înțelegere a unei alte persoane. Deseori, o persoană dezvăluie doar o latură a acestui echilibru între senzație și acțiune, prin felul în care persoana însăși reacționează la o situație. Folosindu-ne de acest concept, putem deduce modul în care persoana se percepe pe sine însăși  în acea situație. În acest fel, ajungem la o înțelegere mai profundă a modului său personal, specific, de a experimenta viața. Alternativ, individul poate doar să descrie modul în care el își percepe și își simte propria situație, rareori traducând aceste sentimente în acțiuni exterioare. Din nou, putem înțelege modul cum și-ar dori să reacționeze, chiar dacă el se abține de la a face cu adevărat acest lucru.
Senzația și acțiunea sunt două fețe ale aceleiași monede; una este inseparabilă de cealaltă. Atunci când există o senzație, există în mod obligatoriu o tendință către o acțiune egală în direcția opusă. Atunci când există o acțiune sau tendința de a realiza o acțiune, există obligatoriu o senzație egală și de sens contrar.
Ca medic practician, găsesc că acest principiu îmi este de mare ajutor, atunci când îi ascult pe pacienți. Acest principiu mă pătrează vigilent cu privire la ce mă pot aștepta, în cazul în care pacienții folosesc diverse expresii subconștiente. Dacă un  pacient spune: "Îmi vine să ucid pe cineva", automat există alerta senzației lui interioare de a fi "sub amenințarea de a fi ucis". Este probabil că această senzație să fie exprimată prin intermediul viselor, intereselor și hobby-urilor sale. Uneori, se poate chiar ca senzația să fie găsită în problema lui principală (fizică sau mentală). De exempul, persoana se poate exprima "durerea aceasta de gât mă omoară!"
Sursa: Celălalt cântec, descoperirea eu-lui paralel, Rajan Sankaran, editura Minied, 2010, pag. 172
P.S.
Va urma și cel de-al treilea postulat,
„Nu există nimeni și nimic acolo, în exterior, în afară de tine însuți”.

Contrariul oricarui lucru rostit este la fel de adevarat

 

sursa fotografiei: 

1. http://www.thesameprogram.com/TREE-OF-LIFE.html

2. http://www.thesameprogram.com/images/treeoflife.jpg

Cel de-al doilea postulat

“Contrariul oricărui lucru rostit este la fel de adevărat”

Indiferent ce spui și oricând spui, indiferent la ce te referi, opusul este la fel de adevărat!

Acest postulat are legătură cu sensibilitatea. Sensibilitatea este cel mai important lucru care urmează să fie înțeles la orice persoană, iar sensibilitatea întotdeauna indică lucruri opuse. De exemplu, dacă o persoană estre sensibilă la vremea ploioasă, ea va prefera vremea uscată. Dacă este sensibilă la critici, ea va savura laudele. În cazul în care o persoană are sensibilitate puternică la muzică și armonie, ea u va fi capabilă să suporte o muzică disonantă, stridentă, falsă. În schimb, o altă persoană, care nu are ureche muzicală, ar putea să nu fie afectată de ici una dintre acele muzici; ea pur și simpul nu are această sensibilitate.
Atunci când o persoană ridică o problemă în mod spontan, fără să fi fost întrebată în mod direct, acest lucru înseamnă că această problemă este legată, într-un anume fel, de sensibilitatea specifică a acelei persoane. Această sensibilitate poate funcționa în două moduri. Dacă o persoană exprimă o imensă lipsă a siguranței de sine necesare pentru a ține un discurs în fața unui public, aceasta înseamnă că persoana este foarte sensibilă la problema vorbitului în public. Totuși, deși îi lipsește încrederea de a se exprima în public, persoana are, de asemenea, potențialul de a deveni un orator foarte bun, datorită aceleiași sensibilități. Astfel, această sensibilitate a sa  îi produce frică și, în același timp îi oferă posibilitatea în același timp de a deveni un excelent orator. Este adevărat că cea mai mare virtute a noastră conține în ea și semințele celui mai mare viciu al nostru, și viceversa.
Poate vă întrebați cum ar putea lipsa încrederii de a vorbi în public să fie opusul generator al unui mare potențial de bun orator. Ceea ce vreau să spun este că fiecare persoană care spune că nu are încrederea în sine necesară pentru a vorbi în fața unui public își exprimă concomitent, prin rostirea acestor cuvinte și dorința de a fi un bun orator. Ceea ce se află la baza lipsei de încredere în sine și a dorinței de a fi un bun orator de succes este înclinația, afinitatea persoanei în acest sens, sensibilitatea sa la această aptitudine. Prin urmare, toate acestea exprimă sensibilitatea la același domeniu, care este vorbitul în fața unui public: a avea încrederea în sine necesară pentru a fi un bun orator, a avea potențialul de a fi un bun orator, , lipsa de încredere pentru a fi un bun orator sau a avea sentimentul de lipsă a aptitudinii de a fi un bun orator. Fie că este exprimată în termeni pozitivi sau negativi, ceea ce necesită atenție este sensibilitatea persoanei. Odată ce acest concept este înțeles, modul de exprimare a aceastuia contează mai puțin.
Toate contrariile sunt două fețe ale aceleiași monede. Moneda semnifică problema., sensibilitatea în întregimea ei. Frica nu poate exista decât în raport cu opusul său, curajul. Atunci, când un individ spune „mi-e teamă să vorbesc în public”, el vrea să spună, de asemenea, „vreau să vorbesc în public și, dacă se va ivi o șansă, aș putea fi foarte încrezător atunci când aș vorbi în public”.
Să luăm un alt exemplu: o persoană a cărei sensibilitate se învârte în jurul aspectelor morale. Ea spune că este sensibilă la înșelare și la facerea de rău. Ceea ce vrea să spună, în mod evident, este că se simte afectată atunci când alți oameni fac aceste lucruri și că ea însăși nu le va face. Totuși, aceste cuvinte mai pot însemna și că însăși persoana în cauză este capabilă să înșele și să facă rău, adică exact acele lucruri împotriva cărora ea se pronunță. Ea este în măsură să vorbească despre aceste probleme tocmai pentru că o astfel de sensibilitate există în interiorul ființei sale. Astfel încât, sensibilitatea poate întotdeauna să funcționeze întotdeauna în ambele direcții. În consecință, în ceea ce privește sensibilitatea, „Contrariul oricărui lucru rostit este la fel de adevărat”.

Acest postulat merge mână în mână cu primul postulat: „Senzația și acțiunea sunt egale și de sens contrar.” Deci, persoana care afirmă „sunt sensibilă la anumite probleme” este, de asemenea, persoana care este capabilă să facă ea însăși acele lucruri. Într-un context mai larg, atunci când o persoană vorbește despre ceva anume, simpla necesitate de a accentua tema respectivă poate exista numai pe fondul opusului acelei teme. Dacă un obiect este de culoare albă, nu va fi vizibil pe un fundal alb, ci poate fi văzut numai pe un fundal negru. În același mod, dragostea este evientă la maximum atunci când este expusă pe fundalul urii, iar frumusețea în comparație cu opusul său, urâțenia.
Astfel, președintele unei anumite țări, care susține cu tărie: „Economia țării noastre merge foarte bine” sau „Relațiile noastre cu țările vecine sunt foarte bune”, s-ar putea să trădeze faptul că adevărul este, în realitate, exact contrariul acestei afirmații. Atunci  când un lucru este foarte evident și nu există în varianta opusă, contrară, de obicei nici măcar nu este rostit.  Pur și simplu nu este nevoie să se facă referire la acesta.
Este aceeași poveste oricare ar fi situația. Atunci când o persoană pune accentul pe pace, violența trebuie că este, de asemenea, o problemă pentru el. Atunci când o persoană vorbește despre calitățile sale, se laudă cât este de curajoasă, acest lucru înseamnă că ea este, de asemenea, fricoasă. Această frică, groază, va fi exprimată în mod subconșient, prin intermediul viselor sale, hobby-urilor, al amintirilor din copilărie, etc. Dacă un om afirmă că nu îi este deloc frică de moarte, acest lucru înseamnă că, mai mult ca sigur, îi este frică. Ori de câte ori cineva neagă un lucru, într-o manieră înverșunată și spontană, opusul acelui lucru este la fel de adevărat și întotdeauna adevărat. Atunci când contrariul său nu este adevărat, de obicei un lucru nu este accentuat deloc.
Așadar, cel de-al doilea postulat merge  mână în mână cu primul.

Sursa: Celălalt cântec, descoperirea eu-lui paralel, Rajan Sankaran, editura Minied, 2010, pag. 174

P.S.
Vor urma și celelalte 2 postulate:

“Senzația și acțiunea sunt egale și opuse”.

„Nu există nimeni și nimic acolo, în exterior, în afară de tine însuți”.

Despre iaurtul din comert si probiotice

Primim de la prieteni - gandim ?!

DANONE recunoaşte minciuna. Toţi producătorii folosesc bacterii din fecale şi tractul uro-genital, modificate genetic
Data publicarii: 12.07.2011 21:41:00

Imagine preluata din www.dacialibera.com

Gigantul producător de iaurturi Danone nu va mai promova în reclamele sale din Statele Unite benefiiciile pentru sănătate, în cazurile Actimel şi Activia

S-a descoperit că, de fapt, acestea nu au atributele pretinse. Potrivit presei britanice, cel mai mare producător de iaurturi din lume a mărturisit că a exagerat în reclamele produselor, care, de fapt, nu au acele beneficii prezentate. Astfel, Danone a fost de acord să nu mai spună în spot-urile de televiziune că Activia îmbunătăţeşte tranzitul intestinal, iar despre Actimel că întăreşte sistemul imunitar.

Putină lume ştie ce mănâncă. Şi mai puţină lume citeşte ambalajul la ce mănâncă. Iar şi mai puţină lume are noţiuni de microbiologie. Iaurturile probiotice, o invenţie a concernelor americane, conţin bacterii care nu au fost folosite, înainte, niciodată în alimentaţie. Una din aceste bacterii este specia "Bifidobacterium bifidum". Aceste bacterii se găsesc de obicei în flora vaginală, în rect, şi în tractul uro-genital, în excremente de porci şi alte animale. Aceste bacterii nu sunt prezente în mod normal niciodată în intestinele subţiri, în stomac sau în gură, în afară că omul a făcut contact direct cu cele de mai sus. Aceste bacterii bifide nu supravieţuiesc de regulă acidul din stomac atunci când sunt îngurgitate pentru a nu perclita flora din intestine, în special din cel subţire. Concernele nu numai că ni le-au introdus în iaurturi, însă le-au mai şi modificat genetic ca să supravieţuiască acidului din stomac. De aici se vede şi reavoinţa şi perversitatea celor care le-au desemnat pentru consumul inconştient al umanităţii moderne.

Prin intermediul iaurtului "probiotic" folosit ca un cal troian microbilogic aceste bacterii vaginale şi fecale modificate genetic ajung în intestinul subţire al omului. Şi acest lucru duce automat la tot felul de probleme ulterioare căci prin ele se schimbă automat flora naturală, care este înlocuită cu o floră tipic vaginală. Danone & Co vă creează deci un fel de floră vaginală în intestine, ceva contrar naturii umane şi cu efecte nocive pt. sănătate.

Cunoscutul specialist în tehnica alimentară Udo Pollmer, care apare des la televiziunea germană ca specialist în domeniu pe teme de alimentaţie, a făcut cunoscut acest fapt în una din cărţile sale. Însă cui îi pasă? La televizor el însa nu poate vorbi despre aşa ceva şi nici nu este întrebat. Nu-i de mirare la cât se câştigă cu reclama la iaurturile probiotice de către posturile de televiziune. Cum să-ţi alungi clienţii? Citatul din carte cu privire la acest truc şi daunele aduse de consumul de probiotice este aici în limba germană: www.wahrheitssuche.org/probiotische-bakterien.html. "Bacteriile profane de iaurt nu au obiceiul să se lipească de pereţii intestinelor căci ele trăiesc din lapte proaspăt şi nu din lucrurile digerate. Pe de altă parte bacteriile probiotice nu sunt în stare să facă lapte gros, căci această sarcină o au bacteriile lactoacide. De aceea preţioasele bacterii (probiotice) se introduc, se amestecă pe altă cale, ulterior, în iaurtul deja fermentat". (Udo Polmmer).
"Bacteriile din fecale şi din secreţiile vaginale sunt bacterii care, după microbiologul alimentar Prof. Michael Teuber, reprezintă noi specii. Bacterii la care lucrează şi tehnologii genetice, care provin din fecale de porc sau din intestine de şobolani. Bacterii a căror specie nici nu este definită clar şi care au fost testate fără scrupule şi la sugari. Aici trebuie specificat că bacteriile bifide pot fi şi patogene, aşa cum avertizează specialistul elveţian. Unele bacterii bifide pot provoca carii şi chiar meningită" - spuneUdo Polmmer.

Deci aceste bacterii nici măcar nu pot produce iaurt din lapte! Ele sunt amestecate în iaurt după ce acesta a fermentat. Consumul produselor probiotice poate deci să afecteze flora intestinală. Pentru microbiologi acest lucru nu este o surpriză. La urma urmei nici o bacterie nu are chef să se lupte cu alţi patogeni. Bacteriile se ceartă mai degrabă cu rudele lor, care au aceleaşi preferinţe alimentare la trocul cu mâncare. Şi întradevăr, indicii despre efectul nociv al produselor probiotice nu lipsesc. În anul 2000 presa germană scria "iaurturile probiotice pot periclita viaţa".

Cauza acestor scandaluri era un congres medicinal în Birmingham unde imunologul vienez Dr. Wolfgang Graninger îşi prezentase rezultatele cercetărilor. Conform acestora, iaurturile probiotice pot duce, la persoanele cu sistemul imunitar slăbit, la boli periculoase ca meningita, pneumonia sau septicemia. La acest congres a fost prezentat cazul unui diabetic mai în vârstă care a primit de la consumul de probiotce un abces la ficat şi care a putut fi salvat doar prin operaţie. Şeful spitalului vienez, Dr. Elisabeth Pittermann a scos după această întâmplare iaurturile probiotice din menu-ul spitalului. Firma Scheitz din Andechs care produce iaurturi ecologice a eliminat bacteriile probiotice din lista de ingrediente. "Cine vinde cu plăcere produse care conţin bacterii, care atunci cand sunt găsite de specialiştii în igienă reprezintă o dovadă de contaminare fecală?" (Udo Polmmer)

Problema şi mai mare este că, de la introducerea "proboticelor", concernele au convins, încetul cu încetul, ori prin persuativitatea tipic americană, ori prin preţul mai mic al culturilor acestora. Cam toţi producătorii de iaurturi, folosesc aceste bacterii nocive la preparat iaurtul, aşa că este greu de găsit un iaurt natural făcut cu bacterii tradiţionale. Acestea proveneau înainte de la viţel sau vacă. După Pollmer ele se numesc Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus bulgaricus. În Germania este acum foarte greu de găsit un iaurt care să nu aibă culturi bifide. Cu alte cuvine, este greu de găsit un iaurt care nu este produs din bacterii vaginale şi fecale. Mâncăm caca. fără să ştim, fiindcă îi credem orbeşte pe cei care fac reclama la TV. Asta e.

În Google este între timp extrem de greu de găsit un articol din care să reiasă evident ceea ce acum câteva decenii era bine cunoscut despre aceste bacterii. Însă, dacă citiţi cărţi mai vechi sau căutaţi cu grijă, puteţi vedea că aceste bacterii nu au nimic de-a face nici cu iaurtul, nici cu intestinele şi că fac cu adevărat parte din flora altor organe. Toate articolele noi despre aceste bacterii mint cu neruşinare sau au preluat minciuna de la alţii.

Sursa: http://www.homeopatie.ro/primim-de-la-prieteni---gandim--231.htm